Cum Sfintele Sarbatori Pascale se apropie, m-am apucat si eu de curatenie. Si am ales curatenia in bucatarie, exact ce era mai greu, pentru ca asa imi plac mie provocarile. Si ca inainte de orice curatenie, intai am provocat un dezastru. Am scos meticulos fiecare borcanel, cratita, cana, farfurie, etc. si am inceput sa sterg grasimea si praful strans. Dar totul a durat jumatate de ora. A nu, nu curatenia, nu ma intelegeti gresit, ci planul de a face curat. De ce? Pentru ca doi copii cu zambetul pe buze si pregatiti sa fie pe langa mine, s-au postat in usa bucatariei. Intrebarea a venit scurt si la obiect. "Putem si noi cu fas, fas?" (spray-ul de mobila). Instinctul si ratiunea imi strigau disperate "NUUUU, iti va lua mai mult sa strangi dupa ei". Dar cum uneori actionez doar cu inima am zis "Da!".
Si uite asa au inceput sa scoata si ei vasele de pe rafturi, sa stearga si sa imite ce vedeau la mine. Activitatile pe care si le alegeau erau diferite. Eiii, si aici intervine ochiul analistului, care vedea un program ABA, in fiecare activitate a lor. Uca s-a indreptat, parca atrasa de o forta supra-naturala la "sertarul de sinistrati", cum il numim noi acum. Ma refer la sertarul cu orez, fasole, malai… si asta doar pentru ca explorarea senzoriala este un element cheie in dezvoltare si forma in care ei descopera lumea. Cand ma uit la M, il vad cum a ales o activitate mai de copil mare, se chinuia sa sorteze niste tavi si oale de diferite forme si marimi. Nu a identificat singur criteriul dupa care ar fi putut face ordonarea lor dar dupa explicatia mea, erau toate asezate in dulap. Si Uca a facut o sortare pe categorii dupa criterii chiar complexe (uneori si eu ma intreb de unde or stii copiii mei atatea lucruri). Atunci cand am ordonat borcanele le-a pus pe cele desfacute in fata si pe cele nedesfacute in spate. Pe cele dulci in dreapta si conservele cu legume in stanga. O sarcina pe care a inteles-o dupa 2,3 prezentari. Cu siguranta un copil cu dificultati de invatare nu va "prinde" atat de repede dar daca programele raman doar in camera de lucru, nu am facut nimic.
Va dau un ultim exemplu. Toti parintii au vazut sau au avut jucaria cu cercuri ce marimi diferite puse pe un bat. Mereu ma gandeam la un exemplu pe care sa il ofer in traininguri astfel incat terapeutii sau parintii sa inteleaga, SA VADA, programele ABA mai departe de centru, sa faca generalizare, cum spunem noi in termeni tehnici. Ei bine acum am unul dat de copii. Asa cum cercurile se pun in ordinea marimii, asa au ordonat o serie de cateva cani de metal de marimi diferite. Asa cum sorteaza diferite obiecte in terapie, asa pot sorta tacamurile, fructele si legumele. Asa cum invata programul de secventialitate, asa pot face o reteta simpla. Asa cum invata programul "sigur/periculos" pe niste imagini seci, asa pot identifica obiecte sau situatii in viata reala.
Asa ne-am petrecut o zi, cu ABA in bucatarie.
Asa au invatat sa imite, sa imparta, sa analizeze, sa rezolve probleme si sa socializeze. Nu cred ca mai are rost sa contorizez orele in care am strans dupa ei dar m-am culcat linistita si impartasesc cu voi asta si sper din tot sufletul sa simtiti si voi acest sentiment minunat de mandrie.
Comments