Search
  • andreea

IMPORTANTA OGLINZILOR IN DEZVOLTAREA CONSTIINTEI DE SINE LA COPII


Activitatea centrala a copilariei este si va fi intotdeauna jocul. Cum decidem prin ce maniere dezvoltam atat abilitati de joc, dar si alte abilitati necesare si specifice dezvoltarii copiilor? Una din aceste metode este utilizarea oglinzilor in mediul de joaca si activitati al copilului. Jocul cu oglinzile este o maniera distractiva si fascinanta pentru a starni angajarea copiilor in jocuri, in timp ce ii ajuta sa isi dezvolte constiinta de sine. Joaca cu oglinzi ofera totodata parintilor oportunitatea de a vorbi cu copiii, sa rada si sa se bucure de timp impreuna, prin intarirea relatiei dintre ei.

Ce vad copiii cand se uita in oglinda? Vad si constientizeaza ca sunt ei insisi sau au impresia ca e altcineva in fata lor? Conform lui Philippe Rochat, dezvoltarea constiintei de sine incepe de la absenta totala a acesteia pana la auto constientizare; dupa nivelul 0 (absenta constiintei de sine), incepe sa se dezvolte, conform varstei, la niveluri diferite. (Rochat, 1997, 2001).

Nivel 0 - Confuzia

Acesta reprezinta nivelul minimal, de baza al constiintei de sine, punctul in care copilul nu observa reflectia sa in oglinda, asadar nu observa nici oglinda in sine. Imaginea acesteia se confunda cu mediul inconjurator si cu realitatea reflectata, precum o extensie a mediului si nu o reflectie a acesteia. Ca o comparatie, putem mentiona pasarile care percep aceeasi senzatie, motiv pentru care acestea se lovesc accidental de suprafete reflectorizante precum geamurile sau putem mentiona cazul canarilor sau papagalilor, carora daca li se adauga o oglinda in cusca acestia incep sa creada ca au inca o pasare cu ei.

Acest nivel poate fi caracterizat prin mentionarea momentelor de absenta ale adultilor care uneori, vazandu-si imaginea in oglinda, se sperie pret de o clipa.

Nivelul 1 - Diferentierea

In acest stadiu apar primele semne care indica momentul in care un copil incepe sa observe faptul ca oglinda este o reflectie a realitatii. Apare cunoasterea conform careia ceea ce este perceput in oglinda e diferit de ceea ce poate fi observat in mediul inconjurator. In mod specific, vorbim despre momentul in care atunci cand un copil isi percepe propria imagine, incepe sa inteleaga faptul ca e ceva unic legat de aceasta experienta si anume contingenta perfecta intre propriile miscari si ceea ce vede in oglinda. Dincolo de confuzia specifica nivelului anterior, acesta presupune o diferentiere perceptuala bazala. Diferentierea intre experienta miscarilor propriului corp reflectate in oglinda si experienta altor elemente care se misca in mediu. Apare astfel auto diferentierea sinelui de mediu, in care un nou-nascut incepe sa inteleaga faptul ca e o diferenta intre imaginea lor si imaginea din spatele lor, partea din mediul inconjurator.

Nivelul 2 - Situational

La doar doua luni dupa nastere, bebelusul atinge nivelul 2, denumit “situational”. Acum, el nu doar recunoaste diferentele intre ei si mediu, dar incepe sa dobandeasca cunoasterea privind modul in care corpul lor este situat in mediu.

Asadar, dincolo de diferentierea intre unicitatea propriilor miscari reflectate in oglinda, copilul e capabil sa exploreze sistematic legatura dintre acele miscari si ceea ce simte corpul prin intermediul proprioceptiei. Prin comparatie cu nivelul anterior, acest nivel poate fi vazut ca reprezentand primele semne ale unei atitudini contemplative fata de imaginea reflectata, un stadiu ghidat de explorarea propriului corp pe suprafata oglinzii. Acum nu mai exista confuzie, copilul devine constient de faptul ca ceea ce vede este parte din mediu, pe o suprafata care e plasata in relatie directa cu corpul.

Desi majoritatea studiilor sugereaza faptul ca inca de la nastere copiii pot imita expresii faciale, in realitate ei demonstreaza abilitatea de a-si manipula propriul corp pentru a raspunde la elemente din mediu la varsta de aproximativ 2 luni. Desigur, nu e nevoie de niciun studiu pentru a stii faptul ca un copil de doi ani reuseste sa fie constient de situatiile concrete din jurul sau. Orice parinte poate atesta faptul ca la aceasta varsta, copiii intind mana dupa aproape orice obiect. Simplul fapt ca ei reusesc sa estimeze distanta pana la un obiect in mediu si isi intind mana pentru a-l lua, reprezinta un pas important in dezvoltarea constiintei de sine, intrucat nu intinzi mana pentru a lua un obiect decat daca realizezi ca acel obiect, diferentiat de propriul corp, exista.


Nivel 3: Identificarea (18 luni)

Acest nivel reprezinta prima perioada din viata unui copil cand acesta poate trece pentru prima data testul oglinzii. Intre 18 luni si 2 ani, copiii invata nu numai ca oglinda e distincta de orice altceva e in mediul inconjurator (nivelul 1), ca e distincta de imaginea reflectata din oglinda (nivelul 2), dar si o reprezentare a sinelui (nivelul 3). La varsta de 18 luni, un copil va atinge un semn desenat pe propriul corp, avand doar imaginea din oglinda ca indicatorul conform caruia e ceva diferit.

Acesta poate fi si unul din motivele pentru care majoritatea copiilor isi dezvolta abilitatile de limbaj in jurul acestei varste. Asadar, apare recunoasterea, constientizarea sinelui ca parte a reflectiei din oglinda, aparitia “eului” si nu a altei persoane. Asa cum am mentionat anterior, in cadrul acestui stadiu, copilul observa elemente gresite sau diferite la propriul corp si incearca sa le inlature si este capabil sa gaseasca similaritatea imaginii reflectate cu realitatea propriului corp, aceasta din urma fiind punctul de referinta pentru ce vede in oglinda. Exista astfel o relatie de identitate intre sinele experimentat din interior si ceea ce apare pe suprafata oglinzii: sinele identificat incepe sa fie exprimat.

Nivelul 4: Permanenta

Urmatorii ani sunt neobisnuiti din punct de vedere al dezvoltarii, precum un copil care se intreaba de ce imaginea lui din oglinda ii poarta hainele. Rochan denumeste aceste momente ca fiind “dilema eu-dar-nu-eu”. In drumul catre constiinta de sine, copiii incep sa identifice imaginea din oglinda ca fiind “sinele” dar inca se intorc deseori la a considera imaginea ca un sine la care se refera la persoana a treia. Stadiul acesta incepe treptat. Sinele este identificat dincolo de experienta concreta a prezentului cu oglinda. Copilul se poate identifica pe sine in poze, video, realizate in trecut, in care era mai tanar, intr-o alta locatie si purtand haine diferite. Cu alte cuvinte, identificarea sinelui nu e relationata cu temporalitatea si spatialitatea reflectiei corpului in oglinda, poze sau video. Copilul incepe sa dezvolte o constiinta a sinelui care trece dincolo de experienta imediata si concreta a oglinzii.

Nivel 5 - Constiinta de sine

Ultimul nivel se dezvolta in jurul varstei de 4 ani si consta in realizarea copilului conform careia imaginea sa in oglinda nu e doar “eu” (nivel 3), nu e doar “eu” in permanenta (nivel 4), dar ca este “eu”, cel pe care il vede toata lumea din jur. Copiii de 4 ani, atunci cand ajung la aceasta etapa, devin timizi in jurul oglinzilor, ascunzandu-si fetele atunci cand isi vad imaginea in oglinda. Acum ca ei stiu ca toate persoanele din jur vad acelasi lucru, devin usor nelinistiti.

Propria persoana este recunoscuta acum nu doar din perspectiva propriei perceptii, dar si din perspectiva persoanei a treia. Copiii devin nu doar constienti de ce sunt in ochii altora dar si de cum sunt in ochii acestor persoane. Rezultatul acestui aspect, cel mai adesea, este legat de asa-numita constiinta de sine si contiinta emotiilor si atitudinilor precum mandria sau rusine. Un sine constient de sine este exprimat: o entitate care este simulata si proiectata in mintea celorlalti.

Avem astfel, constiinta de sine si dezvoltarea acesteia, detaliata pe scurt: este o oglinda (nivelul 1), e o persoana in ea (nivelul 2), acea persoana sunt eu (nivelul 3), de fiecare data o sa fiu eu persoana din oglinda (nivelul 4) pe care toata lumea o poate vedea (nivelul 5).


Asadar, de ce e indicat si interesant sa folosim oglinzi, in special in spatiul de joaca al copiilor?

In primul rand, sprijina procesul de dezvoltare emotionala, al constiintei de sine, prin recunoasterea sinelui si identificarea acestuia cu fata si propriul corp.

In plus, ajuta la dezvoltarea simturilor vizuale, a abilitatilor de perceptie, urmarirea lucrurilor din jurul sau cu privirea si discriminarea vizuala.

La nivel fizic, timpul petrecut in fata oglinzii, in special atunci cand copiii sunt inca mici, contribuie la dezvoltarea musculaturii - muschii gatului, ai spatelui, dezvoltarea controlului miscarilor mainilor si picioarelor. In plus, jocul cu oglinda poate reprezenta un suport in aparitia abilitatilor de limbaj, prin numirea partilor corpului, actiunilor realizate, denumirea emotiilor, incepand astfel sa se dezvolte conversatiile.

Sursa: Rochat P. Five levels of self-awareness as they unfold early in life. Conscious Cogn. 2003 Dec;12(4):717-31.






145 views0 comments