Suntem toti fericiti de faptul ca in curand se vor ridica o parte din restrictiile impuse de starea de urgenta si fiecare dintre noi am inceput deja sa ne facem planuri. Peste tot se aude si se vorbeste despre cum ne-a impactat financiar acest moment de pauza al omenirii, insa sunt mult mai multi factori de stres pe care este important sa ii luam in calcul si sa ii analizam, ca sa stim cu ce ne confruntam.
Lumea s-a schimbat in cateva luni si am fost nevoiti sa ne adaptam la contexte, situatii, rutine noi. Tot ce ne dorim sa se intample este ca in curand sa ne reluam viata pusa pe pauza acum 2 luni. Dar stai, trebuie sa fim constienti ca nu vom apasa un buton de refresh si totul o sa revina la normal. De fapt poate ar trebui sa ne redefinim ce este acest NORMAL.
Nu stim ce va fi dupa, putem doar sa lansam cateva ipoteze si sa asteptam sa vedem daca ni se confirma, cert este ca nu va mai fi la fel pentru ca si noi ne-am schimbat. Psihologii raporteaza un numar ridicat de persoane cu depresie si anxietate si factorii declansatori vor avea un ecou pe termen lung.
Poate cel mai simplu ar fi sa asternem pe hartie ceea ce s-a schimbat, atat lucrurile care ne plac cat si cele care ne-au deranjat. De la cele semnificative, pana la cele mai putin importante (m-am trezit mai tarziu, am stat in pijamale in unele zile, am mancat in fiecare zi in familie, copiii au invatat sa se joace singuri si unul cu celalalt, s-au simtit neglijati). Apoi poate ar fi bine sa decidem ce vrem sa pastram si ce vrem sa reluam din ceea ce faceam. Sigur vrem sa ramana mesele in familie, acasa, dar poate ne e dor si sa mancam la o terasa. Sigur vrem sa ii vad pe copii ca se joaca impreuna dar abia astept sa ii vedem si cu prietenii. Iar in cazul in care unele inca nu sunt posibile (Doamne ce as sta la o terasa cu prietenii…) sa gasim alternative care sa ne ofere placeri similare.
Pentru noi, ca adulti, situatia a fost greu de suportat. Cei care au lucrat de acasa si au copii prin preajma stiu despre ce vorbim. Oricat de mult stim teoriile si tehnicile bune, in perioada asta parca totul era mai complicat. Stim ca atunci cand copilul vine si iti arata opera de arta ar trebui sa ii spuen ce simtim dar cand asta se intampla in mijlocul unei sedinte e putin mai greu sa o facem.
Dar haideti sa vedem in cazul copiilor ce s-a schimbat si cum i-a impactat.
In primul rand li s-a restrictionat accesul la o varietate foarte mare de activitati distractive si au fost nevoiti sa isi ocupe timpul cu materialele/ jucariile disponibile in casa. Activitatile de relaxare si joaca in aer liber au fost inlocuite cu timp petrecut in fata calculatorului / televizorului. Chiar si activitatile educative (orele de la gradi, scoala sau ateliere educative) s-au petrecut in fata calculatorului. Au existat chiar si petreceri aniversare online. Asta ne-a aratat ca izolati sau nu, mai avem o farama de omenie, de prietenie, de iubire.
Cel mai important factor care contribuie si faciliteaza integrarea sociala, contactul direct, a fost inlaturat si singurele interactiuni au fost cu membrii familiei. Daca pentru copiii cu dezvoltare neurotipica reintegrarea sociala poate fi anevoioasa insa nu foarte greu de atins, pentru copiii cu intarzieri in dezvoltare drumul poate avea multe hopuri. De ce? In cadrul terapiilor de recuperare se lucreaza luni si chiar ani pentru a facilita integrarea sociala. Copilul este acomodat treptat la medii noi, contexte noi, persoane noi, norme si reguli sociale. Din pacate aceste obiective nu au mai fost metinute si probabilitatea este destul de mare ca procesul sa fie reluat de la capat. Dar nimic nu este imposibil si tocmai aceasta perioada ne-a aratat asta.
Dupa 15 mai, iesim din casa. Nu, nu s-a terminat si nu, nu mai exista acel NORMAL de dinainte. Va trebui sa ne adaptam, sa ne reinventam, sa invatam lucruri noi!
Dar TOTUL VA FI BINE!
Comments