Ne-am hotarat sa deschidem o noua serie de articole care sa vina in ajutorul parintilor si terapeutilor care lucreaza cu copii cu nevoi speciale. De ce? Pentru ca de foarte multe ori in sedintele de coordonare, parintii sau terapeutii “uita” care este firescul, cum sunt copiii tipici la o anumita varsta, ce trebuie sa le permitem si ce nu, ce trebuie sa ii incurajam si ce nu.
Foarte multi terapeuti care lucreaza cu pasiune “uita” sa plieze tehnica si teoria pe copilul care este in fata lor.
In cazul parintilor avem in general doua situatii problematice. O parte din parinti care vor “sa se lucreze mai structurat, nu atata joaca” si situatia in care “nu cred ca trebuie sa ne ocupam de aspectele astea, nu cred ca ii trebuie”.
Metoda de interventie comportamentala am spus mereu ca trebuie privita ca fiind desprinsa din ceea ce un parinte face zilnic cu copilul lui. Da, evident ca vorbim de o metoda stiintifica care a reusit sa gaseasca modalitati de simplificare a sarcinilor complexe, de rezolvare a comportamentelor indezirabile dar asta ne impiedica sa fim firesti si sa le oferim copiilor o experienta cat se poate de apropiata de realitate? Cu siguranta nu.
Unde putem face asta? Oriunde. Dragi parinti terapia nu se face doar intr-o camera alba, daca se poate si cu toate jucariile inchise sau pe sus, terapia se face oriunde pentru ca fiecare minut pe care il are copilul tau poate deveni o oportunitate de invatare. Este foarte adevarat ca in general specialistii se concentreaza sa introduca in planurile de interventie obiective academice dar asta se intampla pentru ca timpul de lucru este uneori foarte putin si obiectivele trebuie sa fie prioritizate si voi trebuie sa completati cu activitati zilnice prin care sa stimulati aceste situatii.
Haideti sa facem o analogie cu situatia unui copil tipic care merge la gradinita. In aceasta situatie nu educatoarea este responsabila de predarea normelor sociale, a jocului, a abilitatilor de autoservire. Programul de gradinita are in general o structura foarte bine gandita care se concentreza pe abilitati de viata si socializare si o pondere mica din program pe abilitatile academice. Cum se realizeaza toate aceste lucruri? Prin JOC.
Apoi copilul petrece restul de timp cu familia, care intentionat sau neintentionat ofera un model in toate situatiile: masa, activitatile din casa (curatenia, petrecerea timpului liber, jocul si interactiunea dintre membrii familiei), igiena, imbracatul si dezbracatul, gatitul si multe altele. In toate aceste activitati sunt inserate abilitati academice dar si concepte complexe ca: responsabilitate, empatie, creativitate, grija, organizare, auto-control, asertivitate, capacitatea de a alege si de a decide, de a rezolva o problema.
Toate aceste concepte complexe nu se “predau” ca lectii concrete. Le putem invata in schimb in fiecare activitate pe care o facem cu copilul nostru zi de zi.
In articolele viitoare vom prezenta exemple concrete de cum poti surprinde momente de invatare din fiecare activitate pe care o facem cu copilul.
