Search
  • Arthur

Jurnal de pandemie

Traim niste timpuri pentru care nu am fost niciodata pregatiti. Cum le depasim este in schimb doar alegerea noastra. Volumul de informatii negative este foarte mare si este dificil sa mai avem un filtru astfel incat sa stim care informatii sunt adevarate si care nu. Este evident ca aceasta perioada ne-a modificat stilul de viata, de a gandi, de a ne organiza, de a simti, de a comunica. Daca inainte eram parinte, sotie, femeie si puteam avea aceste roluri separat, acum trebuie sa invat cum sa le fac combinat si asta in doar cativa metrii patrati.


Daca este usor sau nu, nici nu mai conteaza, pentru ca aleg sa invat ceva nou, sa ma reinventez, sa fac mai multe joburi in acelasi timp, sa invat sa fiu mai eficienta, sa imi organizez mai bine timpul si spatiul, sa analizez CE MA BUCURA pe mine azi? Va invit sa incercati acest exercitiu simplu.


Ceea ce ma bucura pe mine azi este ca pot sa ma trezesc un pic mai tarziu, ca pot sa am cateva momente de iubiceala cu cei mici si dimineata nu mai e o banda pusa pe repede inainte, ca putem avea mese in familie, ca am reusit in cateva zile sa si lucrez ceva. Ca tot a venit vorba de munca, aici s-a produs o schimbare majora. Tele-interventia sau terapia online a devenit deja comuna. Sunt zeci de oameni care prezinta metode diferite prin care se poate face “mai bine” acest lucru. Nu voi intra in polemici declarative, pentru ca nu acesta este scopul echipei noastre. Ceea ce ne dorim este ca in aceasta perioada parintii sa gaseasca in noi suportul necesar pentru a trece mai usor peste aceasta perioada, iar piticii sa nu piarda din achizitii.


Am prezentat intr-un articol trecut cum vedem noi tele-terapia sau terapia online. Fiind ceva nou, fiecare parinte si-a creat asteptari diferite. Unii dintre parinti isi imaginau ca lucrurile vor fi la fel si ca terapeutul va face exact ceea ce ar fi facut in camera de lucru, altii nu isi doresc sa isi expuna copilul in fata ecranelor; am primit feed-back-uri ca le este dificil sa lucreze cand se uita cineva la ei si lista poate continua. Ce am ales noi sa facem? Sa ne adaptam. Sa consiliem si sa gasim o varianta optima, personalizata pentru fiecare in parte. Parintii au inteles cat de dificil este sa pregatesti materiale pentru fiecare sesiune, ce inseamna sa profiti de fiecare secunda din sesiune si cum un “moment mort” il poate face pe copil sa isi piarda atentia/motivatia si sa nu mai participe.


Si cum suntem abia la inceput ne asteptam sa apara provocari noi. Ce e cel mai important? Sa discutati cu coordonatorii si terapeutii. Sa nu aveti asteptarea sa va iasa din prima. Sa cresteti gradul de dificultate al sarcinilor progresiv. Voi nu sunteti obisnuiti sa lucrati pe programe si respectand tehnici de predare si din punctul meu de vedere nici nu ar trebui. Absolut toate programele ABA pot fi predate intr-o maniera fireasca si jucausa respectand cateva principii simple: motivatia, urmarirea unui obiectiv, repetarea sarcinii, ajutorul dat pentru a finaliza sarcina cu succes si binenteles recompensa.


Da stiu cat de “impotriva” sunt unii parinti cu folosirea recompensei. Va invit sa reflectati asupra acestui aspect si sa studiati articolele de specialitate care demonstreaza cat de importanta este folosirea recompensei pentru cresterea ritmului de invatare. Evident ca tipul si felul in care este folosita recompensa este foarte important. Un alt aspect tine de nivelul de dezvoltare si intelegere al copilului si cat de simplu este sa gasesti recompense mai naturale (adica sa ii placa si altceva decat mancarea). Sa va dau un exemplu. Avand in vedere moda de moment pitica mea urmeaza cursuri de balet online. Prima sedinta toate bune si frumoase, ca doar ecranul si tehnologia sunt in sine niste recompense pentru copii. Doar ca la a doua sedinta lucrurile nu au mai fost asa “motivante” ca deja se pierduse din entuziasmul de inceput mai ales ca era pusa la treaba. Asa ca Uca s-a gandit ca i se face sete, ca o deranjeaza o eticheta, ca are nevoie la baie, ca are o cojita in nas si tot asa. Reactia fireasca, evident ca as fi intervenit, pentru ca mi-am dat seama imediat ca evita sarcinile (asa cum avem multe feed-back-uri din partea parintilor ca “nu vor sa vina la masuta”) dar am stat cumintica si am lasat sa vad cum decurg lucrurile. D, profesorul de dans s-a prins repede de “schema” si s-a repliat pe activitati. Dupa exercitiile de balet (care au provocat plictiseala) au incercat ceva mai dinamic si au facut repede un dans. Pitica si-a revenit pentru ca a reaparut in joc MOTIVATIA. Si cum a lucrat, “ca un copil cuminte” a obtinut la sfarsit promisiunea ca data viitoare vor face un dans pe muzica din Elsa, ba mai mult isi poate pune rochita de Elsa. Deja zambetul a aparut si ochii ii sticleau.


Daca inlocuim promisiunea cu bucata de ciocolata avem fix acelasi principiu, cel al RECOMPENSEI. Da, nu arata urat, asa cum este bucatica de mancare in gurita dar daca un alt sistem mai firesc nu functioneaza, aveti de ales intre asta sau un ritm de invatare scazut, poate chiar stagnare.


O alta recomandare este sa alegeti acele activitati de pauza care va atrag si va fac placere. Vom reveni in perioada urmatoare cu o lista de jocuri si activitati pe care sa le incercati zilnic impreuna cu piticii dumneavoastra. Si ca sa incheiem ziua cu ganduri bune , pentru ca pe noi ne-a bucurat mult, va atasez feed-back-ul primit de la unul dintre terapeutii nostri dupa incheierea sesiunii online cu piticul.


Buna,

Au fost extraordinari!!! Si spun “au fost" pentru ca V s-a jucat foarte frumos, a stat în sarcina, a raspuns de foarte multe ori, exact cum ne raspundea si noua la centru, iar mami cu tati s-au implicat foarte mult si au avut toate materialele pregatite. A reusit (tati) sa creeze activitati atractive pentru V, a stiut cand sa ii ofere recompensa, a respectat interventia pe comportament pe care o avem, si i-a oferit recompensa dupa fiecare 10 minute.

A tinut cont de toate recomandarile de activitati pe care le-am sugerat sa faca.

La jocul cu plastilina, l-a învatat pe V sa modeleze dupa model. In prima faza l-a promptat total, apoi l-a lasat sa realizeze activitatea independent (V a reusit sa faca serpisori atat pe masa cat si in aer.


De asemenea, V a raspuns la asocieri in joc (vaca ne da lapte, frunza este verde.... aprox. toate asocierile masterate). Cand a inceput sa planga, tati l-a promptat sa spuna ca este suparat si nu l-a luat in brate. Au lucrat foarte mult pe culori pentru ca a completat deja alte fraze, cerul este albastru".. .. Si la jocul tematic l-a lasat tati pe V sa dea cu mopul (sa curete spuma de pe jos) si apoi a luat si el mopul real si au facut curatenie impreuna.

Au fost foarte tari!!!! Sunt chiar mandra de ei.


Spre sfarsit chiar ma gandeam ca maine trebuie sa pregatesc mai multe activitati/jocuri sa mai introduc, pentru ca a lucrat încontinuu. Nu s-au oprit nicio clipa.

Minunati acesti parinti!


0 views
  • Black Instagram Icon

©2018 BY LUMEA LUI ARTHUR.

TOATE DREPTURILE REZERVATE.